Ingerii de Florentin Urda

Cărţi pentru suflet! Căutaţi cărţi care să vă schimbe perspectiva despre lume ? Dacă da... vă recomand să citiţi acest fel de cărţi.. preţuri mai mult decât atractive :)

Pentru comenzi  carte/cărţi  vă rog să scrieţi la email    florentin_george1960@yahoo.com           

            Ființe spirituale, îngerii (fragmente)

                  

O, înger bun cu chip de foc priveşte-n jos la Terra,

Şi vino tu din cerul înalt să-i ostoieşti durerea,

O dată-n ceruri am fost fraţi, creaţi doar din lumină,

Dar noi am fost împovăraţi şi înveliţi în tină,

De-a lungul miilor de ani am rătăcit în lume,

Fiinţe ce am fost cândva…. puternice şi bune,

Cu anii ce-au trecut în zbor am devenit, se pare,

Din ce eram nemuritori, ființe muritoare,

Distrus-am tot pe-acest pământ, războaie am purtat

Şi am ajuns să ne urâm... Așa am meritat!

Voi, îngeri, însă ați ales de El să ascultați

Şi de eoni în grija Lui mereu să vă lăsați.

Acuma, însă, ruga noastră vă rog s-o înălțați,

Să ne lumineze Tatăl, vă rog să-L implorați

Să ne asculte Cel din cer în ceasul de acum,

Să ne ajute să fim frați din nou pe-același drum,

Ființe blânde, cum am fost, am vrea să devenim,

Lumina Lui să o aflăm, iubirea s-o primim.

                  Introducere

Bine ai venit, prietene! Îmi îngădui să te numesc prieten pentru că sunt convins că suntem la fel. Şi tu şi eu suntem curioși, punem întrebări şi ne interesează lumea misterelor, deci împărtășim aceeași pasiune.

De ce o carte despre ingeri? Nu iți voi spune că am avut o viziune, sau am auzit voci sau altceva de genul acesta. M-am apucat să scriu o carte despre îngeri în urma unei conversații cu o amică. Ea m-a întrebat dacă știu o carte despre vindecarea cu ajutorul îngerilor. În acel moment am avut un clic. Mai văzusem pe internet tot felul de anunțuri gen “terapie cu îngeri“ şi altele oferte de acest fel, anunțuri care păreau pur şi simplu că sfidează logica. Atunci am simțit nevoia să scriu o carte care să cuprindă cât mai multe informații despre îngeri.

 Sarcina este una destul de complicată pentru că sunt foarte puține informații veridice pe această temă. Așa că voi prezenta cât mai obiectiv posibil existenţa îngerilor în viețile fiecăruia dintre noi. Am spus existenţa? DA, sunt convins că îngerii există, că sunt prezenți undeva în altă dimensiune şi că de acolo ne ajută uneori, atunci când avem nevoie cu adevărat. La început toți am fost la fel adică fiinţe spirituale. Biblia, Psalmi, Psalmul 8, versetele 4-6: “Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.” Cartea înţelepciunii lui Solomon, capitolul 11, versetele 25-26: “Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la fiinţă? Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete”.

 Tot universul (universurile) material este de fapt energie şi vibrație şi se transformă în materie doar în momentul în care este observat de cineva (Fizica cuantică). Cu alte cuvinte, universul este spiritual înainte de a fi material şi tot ceea ce există în acest univers conține şi o mică părticică din spiritul lui Dumnezeu (sămânța Lui Dumnezeu în Alchimie). Biblia, Cartea înţelepciunii lui Solomon, capitolul 12, versetul 1: “Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.”. Noi, ca orice altă ființă, lucru sau structură avem o părticică mai mică sau mai mare (nu are nici un fel de importanţă mărimea ei) din lumea spirituală, lume cu care suntem mereu în contact la nivel inconştient. De fapt, oamenii sunt fiinţe spirituale întrupate în materialitate. Dar să începem!

             

  

  Din cele mai îndepărtate timpuri, în mit şi religii se conturează prezenţa fiinţelor spirituale. Fiinţe altfel decât noi, mai puternice, mai bune, mai înţelepte şi cu siguranţă nemuritoare. Să fie doar dorinţa adânc înrădăcinată în fiecare dintre noi de a trăi veşnic, sau este adevărat că există şi astfel de creaţii/fiinţe?

 Religiile vorbesc despre ele şi ni le prezintă parţial, acoperite de mister şi totuşi atât de prezente în toată istoria omenirii. Să fie îngerii doar simple invenţii ale unor oameni exaltaţi şi speriaţi, sau sunt reali? Hai să aflăm împreună răspunsul la această întrebare. Te voi purta prin istorie, prin epoci de mult uitate şi prin negura miturilor. Îţi voi arăta cum religia se împleteşte cu mitul şi cum uneori îngerii sunt luaţi drept oameni şi oamenii simpli sunt luaţi drept ngeri.Voi ridica puţin voalul ce acoperă încă unele mistere şi vom pătrunde împreună în labi-rintul vechilor scrieri. Vom  descoperi împreună lucruri pe care le ştii sau pe care le vei afla pentru prima oară.

 Majoritatea scrierilor religioase se focu-sează pe perioada existenţei umanității şi spun, în cel mai fericit caz, doar câteva cuvinte despre ceea ce a fost înainte de crearea omului. Universul cunoscut conține sute de mii de galaxii şi zeci de miliarde de stele, iar numărul planetelor este practic nelimitat. Este deci util să ne întrebăm cine a construit o asemenea vastitate şi cu ce scop. Dar să vedem ce spune Biblia despre creație:

De fapt Biblia (Vechiul Testament) descrie creația ca fiind un eveniment comandat de Dumnezeu care a creat, de asemenea, legile care mențin şi mai ales, extind universul cunoscut. Biblia Geneza, capitolul 1, versetele 1-5: “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi…” În acest capitol, Biblia vorbește despre cel puțin două preexistenţe şi anume preexistenţa lui Dumnezeu şi preexistenţa cerului şi stelelor. Știința actuală a descoperit că în univers există corpuri cerești cu mult mai vechi decât pământul şi că pământul poate fi categorisit ca fiind relativ nou.
Dar în afară de cer şi pământ chiar nu mai există nimic? Să ne întoarcem la Biblie şi anume la cartea lui Iov, capitolul 38, versetul 2-7: "Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?”. Biblia arată clar că îngerii existau cu mult înainte de crearea pământului şi că aceștia au participat şi s-au bucurat când au văzut finalizată această creație.

Dar, ce sunt îngerii şi ce fac ei? Îngerii sunt creații spirituale dotate cu inteligenţă, emoții şi voință. Biblia, Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 1, versetul 12: ”Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească.“ Deși sunt creații cu puteri aproape nelimitate îngerii au totuși o înțelegere fragmentară asupra lucrurilor. Biblia, Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 24, versetul 36: "Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”  În ciuda acestei înţelegeri fragmentare, ei sunt cu mult mai inteligenţi şi ştiu mult mai multe decât oamenii.
Spre deosebire de oameni, care trebuie să studieze trecutul ca să poată înţelege măcar parţial viitorul, îngerii au asistat practic la trecutul şi prezentul nostru şi ştiu cu siguranţă înspre ce ne îndreptăm. Dar cum arată îngerii şi cum putem recunoaşte un înger dacă îl vedem? Îngerii, aşa cum am spus deja, sunt creaţii spirituale (deci nu au un corp pământesc decât în anumite condiţii şi atunci pentru un timp limitat), însă Dumnezeu ne poate dărui abilitatea de a-i vedea, atunci când este nevoie. Biblia, Numerii, capitolul 22, versetul 31: “Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.“ 

 Uneori îngerii se pot întrupa pentru o perioadă limitată, dar în acest timp îşi pierd puterea extraordinară şi deseori sunt confundați cu oamenii, Biblia Facerea (Geneza), capitolul 18, versetele 2, 16, 22: “Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.” Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 16, versetul 5: “Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.”  Facerea (Geneza), capitolul 34, versetele 24-32: “Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor. Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!" Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo. Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu!" Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului. De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.” Cartea lui Tobit, capitolul 5, versetul 4: “Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia.”

Se pare că îngerii pot lua orice formă, în funcţie de necesităţile momentului, uneori ei sunt prezentaţi ca o combinaţie de om, animal şi pasăre. Biblia Iezechiel, capitolul 1, versetele 5-6: “Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi. “........

.......

Dar apar îngerii doar în Biblie şi în nici o altă scriere? Sigur că nu. Îngerii apar şi în tradiţia Gnostică care vorbeşte despre 9 “cete”: serafimi, heruvimi, tronuri, dominion, puteri, arhangheli, virtuţi, principatele şi îngeri. Cei mai importanţi sunt, aşa cum scrie şi Biblia, Arhanghelii. Arhanghelul Mihail este îngerul cu cea mai mare putere atât în Gnosticism cât şi în Creştinism. În Gnosticism Arhanghelul Mihail are misiunea de a apăra gnoza şi cunoştinţele divine. Arhanghelul Mihail este, de asemenea, îngerul care împiedică oamenii să facă greşeli majore pe drumul spre iluminare.

Gnosticii credeau că îngerii sunt cei care îndrumă oamenii de-a lungul călătoriilor lor prin lumea materială şi îi ajută să găsească calea spre mântuire. Cel mai important exemplu de interact-ţiune între îngeri şi oameni îl găsim în versiunea gnostică a potopului. Gnosticii credeau că nu adevăratul Dumnezeu ci Demiurgul este cel care a creat potopul, pentru a stopa omenirea care înainta pe calea aflării misterelor şi a învăţării gnozei.

Soţia lui Noe, Horăia/Emzara/Nora (fiica Evei) era mult mai inteligentă decât Noe şi era în contact cu adevăratul Dumnezeu. Ea află că nu Dumnezeu vrea să distrugă lumea ci Demiurgul. Fiind sigură că Dumnezeu o va ocroti, Nora dă foc la arcă pentru a-l stopa pe Demiurg să îşi ducă planul la bun sfârşit. Demiurgul, furios pe Nora, trimite unul dintre îngerii întunecaţi să o pedepsească pe acesta pentru îndrăzneală. În momentul când acest înger se pregătea să o pedepsească, Nora se roagă la adevăratul Dumnezeu şi Dumnezeu trimite un înger auriu, Eleleth, care să o apere de îngerul trimis de Demiurg. Este de prisos să spun că îngerul întunecat a fugit, iar Nora a fost răsplătită de Adevăratul Dumnezeu. Dar să vedem unde anume mai găsim menţiuni despre îngeri. 

Unul dintre cele mai bogate “izvoare” sunt misterele. Misterele “vorbesc” despre o entitate numită Egregor care este, în accepţiunea misterelor, o entitate asemănătoare îngerilor. Dar să vedem ce anume este un Egregor şi dacă el este un înger sau altceva. Grecescul Egregor însemnă: cei care veghează, cei care s-au trezit din somn, asemănători îngerilor. Egregorii sunt priviţi în mistere ca îngeri sau mesageri între oameni şi Dumnezeu dar şi ca “creaţii” spirituale ale unor grupuri.

Misterele îl arată pe Dumnezeu ca fiind “conectat” la o vastă reţea de Egregori care au o anumită forţă sau o anumită putere şi care transmit rugăciunile oamenilor. Aşa cum am spus deja, Egregorii pot fi “creaţi” şi de un grup de persoane care se roagă sau meditează la un anumit lucru comun. În acest caz, Egregorul este un canal sau o formă astrală energizată care este produs conştient sau inconştient de un om sau un grup de oameni. 
În cadrul religiilor/misterelor, se foloseşte o imagine arhetipală care să focuseze energia imagi-nativă şi emoţională a grupului în crearea unei forme astrale de o anumită factură. Se spune că, atunci când concentrarea atinge nivelul maxim, se creează un cerc de foc/lumină care focusează şi duce rugăciunea către Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, Egregorul este un câmp de forţă ce se dezvoltă în interiorul grupurilor care se roagă împreună.

Misterele susţin că acest câmp de forţă nu depinde de prezenţa unui anumit membru al grupului ci se dezvoltă în momentul în care grupul de doi sau mai mulţi participanţi se focusează emoţional, mental şi spiritual, creând un anumit tip de energie care ajută la modificarea realităţii. Există Egregori temporari, ca cei creaţi de un grup care se întruneşte pentru puţin timp, sau Egregori permanenţi care se creează în jurul unor locuri de pelerinaj, (mănăstiri, morminte sau altceva de genul aceasta). Egregorul nu este creat/atras de locul respectiv ci este creat/atras de pelerinii care se întrunesc în mod regulat în acel loc. Cu cât un grup se reuneşte mai des, cu atât egregorul format de acesta este mai puternic.

Un Egregor poate exista independent de un grup (ca entitate spirituală) dar poate să fie şi creat de către grup cu intenţia de a fi mesagerul rugăciunilor acelui grup. În acest ultim caz, el devine o entitate psihică care face legătura între lumea materială şi cea spirituală. Toţi oamenii, în ambele ipostaze (încarnaţi sau nu), sunt în legătură cu un Egregor. În funcţie de nivelul de conştienţă, de felul în care gândesc, sau mai bine spus de ceea ce îşi doresc, oamenii respectivi pot crea un canal pozitiv sau negativ.

Cele mai multe grupuri sunt pozitive şi creează un egregor care ajută la uniunea gândurilor celor prezenţi şi la focusarea lor către creşterea spirituală.

Fiecare individ participant într-un astfel grup va fi influenţat de egregorul grupului respectiv şi va fi ajutat de acesta să se conecteze mai uşor la lumea spirituală. Participarea la un grup nu face decât să schimbe focusarea dinspre exterior (legătura inconştientă cu lumea spirituală) spre interior şi să ajute la conexiunea conştientă cu acea lume. 
Există însă şi grupuri care se focusează pe ceva negative, ca de exemplu faimă, putere, dominaţie, bunuri materiale sau dorinţa malefică ca unei persoane oarecare să i se întâmple ceva nu tocmai plăcut. Biblia: Pildele lui Solomon, capitolul 23, versetele 4-5: “Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în această. Oare vrei să te uiţi cu ochii cum ea se risipeşte? Căci bogăţia face aripi ca un vultur care se înalţă către cer. “ Capitolul 26, versetul 2: ”Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.“. Având o gândire de acest gen aceste grupuri sunt ataşate unui Egregor negativ care va aduce haos şi nemulţumire în vieţile celor care se alătură într-o astfel de gândire autodistructivă. În momentul în care o persoană este atrasă de o astfel de practică în corpul său astral se produce o modificare prin care se pierde energie vitală, psihică, emoţională, mentală şi ceea ce este şi mai grav se modifică structura sufletului care este practic “rănit” de influenţa negativă a unui asemenea fel de a gândi.

Dar este chiar aşa? Da, este chiar aşa! Un Egregor de un anumit tip este menţinut prin energia mentală şi psihică a grupului care l-a creat şi ca entitate autonomă creşte şi se dezvoltă pe măsură ce grupul respectiv persistă menţinând aceeaşi serie de gânduri.

Veştile proaste nu se opresc din păcate aici. Există şi oameni care, deşi nu participă la un astfel de grup, sunt ataşaţi de un Egregor negativ prin dorinţele exacerbate visa-a-vis de droguri, băutură, etc.. O schimbare în atitudine, renunţarea la viciu şi adaptarea la un nou stil de viaţă plin de iubire necondiţionată şi gândire pozitivă poate pune capăt unei astfel de legături şi poate crea un Egregor pozitiv care să ajute individul în drumul său spre iluminare.

Complicat, nu? Deşi pare imposibil de făcut la prima vedere, schimbarea gândirii se poate face cu puţină voinţă şi cu multă perseverenţă. De ce ai face asta? Pentru că este spre binele tău! Nu vrei să ai o viaţă mai bună aici şi eventual să nu suferi prea tare întorcându–te prea rapid în aceste locuri? Bănuiesc că vrei să trăieşti în linişte şi mai ales să te dezvolţi spiritual. Aşa că, dacă eşti în situaţia de mai sus, este indicat să îţi schimbi cât mai repede felul de viaţă. Dar, să vedem ce mai putem afla despre îngeri.

Unele din cele mai importante mistere ale lumii antice au fost misterele Gnostice. Aceste mistere vorbesc despre gnoză şi înţelepciune şi mai ales despre cunoaştere personală. Înţelepţii misterelor spuneau că cel care nu se cunoaşte pe sine nu cunoaşte nimic, dar cel care se cunoaşte pe sine deja cunoaşte totul şi a ajuns la înţelepciune. Dar ce este “sinele” şi de ce era atât de important pentru cei care aderau la mistere? Anticii credeau că fiecare fiinţă are două feluri de sine şi anume sinele înalt numit Daimon (care nu este acelaşi lucru cu demon) şi sinele inferior numit şi eidolon (dublul corpului/fantomă/apariţie). Căutarea cunoa-şterii de sine conducea iniţiatul vechilor mistere gnostice către descoperiri remarcabile. 

În momentul în care un om intra în Gnosticism, el nu avea cunoştinţă decât de sinele inferior/eul şi considera că sinele superior este îngerul păzitor sau, în cel mai fericit caz, credea că sinele superior este de fapt dublul său ceresc (partea sfântă din el). Cu cât iniţiatul înainta mai mult în aflarea misterelor, cu atât devenea mai conştient de faptul că “îngerul/dublul ceresc” este de fapt sinele superior sau partea divină a lui. Sinele superior este spiritual ( adevăratul sine), şi este legătura spirituală dintre om şi Dumnezeu, pe când eidolonul nu este decât sinele încarnat/egoul care este distrus după moarte.

 Platon scria că ar trebui să ne gândim la sinele superior ca la un gardian dăruit de Dumnezeu pentru a ne îndruma spre casa noastră din ceruri. Gnosticii subliniază că sufletul (o singură esenţă) îşi proiectează o parte în materia lumii duale, devenind la rândul său dual spirit şi materie (corpul). 

De fapt, omul este o încarnare a unei mici fărâme din spiritul Lui Dumnezeu (sămânţa primordială) şi devine astfel o fiinţă care este în contact nemijlocit cu Dumnezeu (cu fărâma din Dumnezeu). Acest contact îi oferă omului posibilitatea de a fi atât în materie cât şi deasupra ei. 

 Scopul gnozei este acela de a ajuta credinciosul să unească cele două părţi ale sinelui şi prin aceasta să devină o fiinţă iluminată/semi-carnală. În accepţiunea gnozei, sinele superior este sufletul universal care sălășluiește în fiecare dintre noi, dar care există şi în afara noastră. Sinele superior însă nu este acelaşi lucru cu îngerii, de ce? Pentru că gnosticii vorbeau şi despre îngeri şi mai ales despre îngerul Mihail pe care îl considerau ca şi în Biblie cel mai puternic Arhanghel. 

Aşa cum am arătat deja, Biblia vorbeşte despre „fiii lui Dumnezeu” şi despre faptul că aceştia intrau la fetele oamenilor: Biblia, Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 6, versetul 4: “În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.“ Biblia nu explică cine erau aceşti fii, dar ei nu erau îngeri ci, aşa cum am arătat deja, ei erau fiinţe carnale care prin interacţiunea cu fiicele oamenilor au creat o rasă de giganţi. 
Ce este foarte ciudat, este că Biblia nu pomeneşte de o judecată sau de o pedeapsă asupra îngerilor, ci doar de o pedeapsă asupra oamenilor care deveniseră foarte răi (potopul). Biblia Facerea (Geneza), Capitolul 6, versetele 5- 7: “Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut". Facerea (Geneza), Capitolul 7, versetele 10-12: “Iar după şapte zile au venit asupra pământului apele potopului. În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului; Şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.” 

În urma diluviului nu supravieţuieşte decât Noe şi familia lui (Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe), ceilalţi fiind distruşi. Este adevărat că potopul este o legendă comună tuturor popoarelor şi că el a avut cu adevărat loc, dar.. este posibil ca doar Noe şi familia lui să fi supravieţuit? Să vedem ce spun şi alte scrieri, referitor la uriaşi şi ce anume au făcut ei pe pământ. 
Religia  vechilor Greci spune următoarele: din haosul primordial au apărut primele trei fiinţe şi anume mama pământ Geea (Gaia), Tartarus (tartar) care stăpânea peste regiunile subpământene şi peste morţi şi Eros a cărui frumuseţe a făcut posibilă creaţia celorlalţi zei şi a titanilor. Gaia, fără a avea un partener, a dat “naştere” lui Uranus (cerul) pe care l-a făcut egalul său. Mai târziu Gaia a dat naştere lui Ourea (munţii) şi Pantas (marea). După ce se mărită cu Uranus şi ajung să domnească asupra întregi creaţii, Gaia dă naştere unor copii nemuritori (asemănători îngerilor din Biblie), numiţi giganţi/titani.Uranus însă se simte ameninţat de forţa imensă a titanilor (fiii săi şi ai Gaiei) şi pe măsură ce acestea erau zămisliţi, Uranus îi lua, îi lega şi îi ducea undeva sub pământ, în împărăţia lui Tartarus. Gaia nu înţelegea unde îi dispăreau copiii şi era foarte mâhnită că nu se putea bucura de prezenţa lor, dar în ciuda acestui fapt ea îşi ascundea această nefericire faţă de soţul său.
Cu timpul, Uranus acceptă prezenţa unora dintre copii săi iar aceştia (copiii lui Urans şi Gaia) au devenit primii zei ai Greciei. În panteonul nou format au apărut zei ca Helios zeul soarelui, Selena zeiţa lunii, Oceanus zeul râurilor şi apelor, Cronus zeul distrugerii propriilor creaţii, Themis zeiţa profeţiilor, Atlas cel care ţinea cerul ca să nu se prăbuşească, Prometeu cel care a creat muritorii şi care le-a insuflat înţelepciune şi mai mult decât atât, le-a dăruit focul, etc. 
Toate lucrurile mergeau bine şi nimic nu părea să strice această armonie când brusc, Gaia află de ceea ce a făcut Uranus şi decide să se răzbune. Ea îşi adună copii şi împreună cu aceştia încep un război împotriva lui Uranus. Pe scurt, războiul între titani şi zei este pierdut de catre titani şi aceştia din urmă (titanii/îngerii căzuţi) sunt alungaţi sau făcuţi inofensivi. Titanii dispar şi fac loc zeilor care, de acum înainte vor conduce destinele umanităţii. Ceea ce este demn de subliniat este că religia vechilor greci face vorbire despre apariţia acestor creature, titanii/îngerii care aduc beneficii oamenilor şi sunt pedepsiţi de zei pentru asta. 

O legendă alchimică spune următoarele: în momentul în care Adam a fost alungat din Eden împreună cu Eva, unul dintre heruvimii care păzeau intrarea în rai l-a învăţat pe acesta tainele alchimiei spunându-i că dacă el, Adam, va fi capabil să stăpânească această artă, va putea redeveni nemuritor. Din nou şi din nou îngeri care învaţă, cărora le este milă şi mai ales care ajută oamenii. 
Dar de ce susţin eu ca titanii/uriaşii au existat cu adevărat? Păi să vedem. Din ce în ce mai multe scrieri şi din ce în ce mai multe site-uri de pe internet susţin existenţa acestor uriaşi. Oare totul să fie doar o poveste, sau uriaşii au trăit cu adevărat? Să vedem ce spune Biblia despre acest lucru: Numerii, Capitolul 13, versetul 34: ”Acolo am văzut noi şi uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor; şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor". Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise, Capitolul 1, versetul 28: ”Încotro să ne ducem? Fraţii noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, maţ mult şi mai puternic decât noi; cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la cer; şi am mai văzut acolo şi pe fiii lui Enac". Cartea lui Baruh, Capitolul 3, versetul 26: ”Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.”